De aproape zece ani, de când recesiunea a lovit și economia românească, mii și mii de texte cu subiect economic au ajuns la cunoștinţa marelui public. Multe având la bază o metodă de analiză bazată pe… metafore, și nu pe cifre. Cu atât mai puţin pe expresii matematice, adică pe acele reprezentări care le oferă specialiștilor chei de decriptare a subtilelor raporturi dintre politicile monetare, politicile fiscale, pe de o parte, și măsurile de austeritate și decizia politică, pe de altă parte. Paginile de analiză și de reflecţie economică și filozofică, marcate adesea de obstinaţia de a demonstra că oamenii sunt liberi cu adevărat dacă se bucură și de libertate economică și că prosperitatea este efectul libertăţii pieţelor financiare – iar acestea sunt doar două dintre crezurile ireductibile ale autorului –, se adresează în egală măsură și celor care, neavând nonșalanţa formulelor matematice, au nonșalanţa ideilor.